Lasă-mi cumpăna gândirii

1. Lasă-mi cumpăna gândirii,
Mai ’nainte dea vorbi,
Și puterea stăpânirii,
Adevăr să pot rosti.
Știu că Ție-Ți voi da seama
Pentru orișice am spus,
Și mă umple, Doamne,
Teama că osândei voi fi dus.

2. Doamne-ndură-Te de mine,
Singur eu mă osândesc
Când rostesc pripit cuvinte
Și vorbind, păcătuiesc!
Vrednic sunt de judecată!
O, îndură-Te, Isus,
Ca să nu aud odată
Câte vorbe rele-am spus.

3. Prin mustrarea Ta-nțeleaptă
Pune limbii mele frâu
Căci ușor dea ei ispită
Biruit eu pot să fiu.
Cât de greu lovește-adesea
Vorba nenfrânatei guri!
Doamne-nvață-mă măsura
Cumpănită din Scripturi!

Home


Next song