Lasă-mi cumpăna gândirii

1. Lasă-mi cumpăna gândirii, Mai ’nainte dea vorbi, Și puterea stăpânirii, Adevăr să pot rosti. Știu că ȚieȚi voi da seama Pentru orișice am spus, Și mă umple, Doamne, Teama că osândei voi fi dus.

2. Doamne-ndură-Te de mine, Singur eu mă osândesc Când rostesc pripit cuvinte Și vorbind, păcătuiesc! Vrednic sunt de judecată! O, îndură-Te, Isus, Ca să nu aud odată Câte vorbe releam spus.

3. Prin mustrarea Ta-nțeleaptă Pune limbii mele frâu Căci ușor dea ei ispită Biruit eu pot să fiu. Cât de greu loveșteadesea Vorba nenfrânatei guri! Doamnenvață-mă măsura Cumpănită din Scripturi!

Home


Next song