O Doamne mare, când privesc eu lumea

1.O, Doamne mare, Când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt Şi fiinţele ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreţii Cu braţul Tău cel sfânt:

Refren: |: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :|

2.Privirea când mi-o-nalţ și văd minunea: Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer, Măreţul soare, cât şi blânda lună, Ca mingi de aur plutind în eter.

3.Când întâlnesc Pe Domnu-n Cartea Sfântă Şi când zăresc mulţimea de-ndurări; Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit întruna Şi i-a condus prin binecuvântări.

4.Şi-L văd pe Isus pe pământu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste şi har, Zăresc în duh amara-I suferinţă Şi mântuirea ce mi-o dă în dar.

5.Când mă apasă sarcini mari şi grele, Când sufletu-mi e trist pân-la mormânt, El se apleacă plin de mângâiere, Şi-mi ia tot chinul de-orice legământ.

6.Când Domnul bun mă va chema la Sine Şi când voi sta uimit în faţa Sa, Privind pe Domnul sfânt al veşniciei, Căzând la tronu-I mă voi închina.

Home Next song