O Doamne mare, când privesc eu lumea

1. O, Doamne mare, Când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt Și ființele ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreții Cu brațul Tău cel sfânt:

Refren: /: Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor: Ce mare ești! Ce mare ești! :/

2. Privirea când mi-o-nalț și văd minunea: Mulțimea astrelor ce-alerg pe cer, Mărețul soare, cât și blânda lună, Ca mingi de aur plutind în eter.

3. Când întâlnesc Pe Domnu-n Cartea Sfântă Și când zăresc mulțimea de-ndurări; Pe-ai Săi aleși cum i-a iubit întruna Și i-a condus prin binecuvântări.

4. Și-L văd pe Isus pe pământu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste și har, Zăresc în duh amara-I suferință Și mântuirea ce mi-o dă în dar.

5. Când mă apasă sarcini mari și grele, Când sufletu-mi e trist pân-la mormânt, El se apleacă plin de mângâiere, Și-mi ia tot chinul de-orice legământ.

6. Când Domnul bun mă va chema la Sine Și când voi sta uimit în fața Sa, Privind pe Domnul sfânt al veșniciei, Căzând la tronu-I mă voi închina.

Home Next song