Cum pâinea se daruie-ntr-una

Cum pâinea se dăruie-ntr-una

Cum pâinea se dăruie-ntr-una La toți flămânziții din gloată, Cum ea nu-și așteaptă cununa Și nici pentru jertfa-i răsplată, Așa să mă dărui, Isuse, Ca pâine pe căie-ți drepte, Și plata pe jertfele-aduse Făptura-mi nicicând să n-aștepte.

Cum apa, țâșnind din izvoare, Se dăruie-oricând, la oricine, Cum ea pentru dulcea-i răcoare N-așteaptă să-i facă vreun bine, Așa să trăiesc pân' la moarte; Și-ntreaga-mi ființă predată Să fie-un izvor care-mparte Iubire și har fără plată!

Cum soarele-mparte lumină, La toți făcând părtinire, Și-n veac nu așteaptă să vină Vreun ins ca să-i dea mulțumire, Așa să-mi împart totdeauna Lumina vieții curată; Dar nici o virtute, nici una, N-aștepte spre-a fi lăudată!

Să-ndrept, o, Isuse, tuturora, Privirea întreagă spre Tine, Căci Tu ești, doar Tu, aurora Frumoasă de haruri depline. Din Tine Tu datu-mi-ai mie Izvoare, belșug de izvoare; Cuvine-se slavă doar ție, Și Tatălui Sfânt închinare!

Home Next song