O, ce frumoasa esti, Iubito

O, ce frumoasă ești, Iubito

O, ce frumoasă ești, Iubito, Biserică, Mireasa Mea, Ce minunate sunt acele Podoabe ce te fac așa. O, ce frumoasă ți-e credința Primită-n cugetul smerit, Curată, sinceră, adâncă, Statornică pân’ la sfârșit!

O, ce frumoasă ți-e nădejdea Ce nu s-a clătinat nicicând, Prin orișice-ncercări acceași, Trăirea și-ndrăzneal-având. Ce îngerească ți-e iubirea, Ce lângă Mine te-a ținut, În dulcea, negrăit și dulcea, Unirea de la început!

Ce sfântă ți-e curăția, Din dulcii, limpezi ochii tăi, Ce n-au privit nicicând pe nimeni, Căzuți, disprețuiți și răi. Ce mișcătoare umilința, Asemeni crinului rănit, Ce-și dăruie mai mult mireasma Cu cât e și mai mult zdrobit!

Ce îndelungă ți-e răbdarea Ce te-a-nvâțat să lupți, și blând Iertând, să suferi pân’ la moarte, Și să nădăjduiești crezând. Ce înduioșătoare-i mila Ce te-a plecat spre cel lovit, Să mângâi, să ajuți, să dărui Nemustrător, tăcut, simțit!

Ce-mbelșug și dulce-I rodul, Cu-atâtea lacrimi semănat, Altarul miilor de jertfe, Ce strălucit e-ncununat. Ce fericit e-mpodobită, În totul, tot, făptura ta, O, ce frumoasă, ce frumoasă Ești tu pe veci, Mireasa Mea!

Home Next song