Pe-un drum de blesteme batut

Pe-un drum de blesteme bătut

Pe-un drum de blesteme bătut, Cu mărăcini ce dau fiori, Pe care rar s-au abătut Din drum arabii călători, O dată numai s-au văzut Ca flori pe el să fi crescut.

De sânge și sudoare plin, De soare ars și însetat, Pe cap cunun-având de spini Și crucea-n spate… a urcat Prelunga coastă cel mai blând Drumeț ce s-a văzut mergând.

Senin la chip, senin la gând, Un Miel divin, tăcut, smerit, Sub bici și hule ajungând, Povara grea L-a prăbușit; Atunci sub El stânca-nflori De roșul picurilor vii.

Pe cruce dezbrăcat L-au pus, I-au dat oțet și L-au străpuns, Dar nu le-a zis nimic. De sus Privindu-i blând, sublimul Uns, Ca pe copii, înduioșat, Iertându-i, capul, Și-a plecat…

Măreț, cum gândul n-a cuprins, Se scurge sângele vărsat Pe locul de-arșiță aprins. Și pentru-al meu și-al tău păcat Din ceruri aburi calzi se scurg De miros, jertfă de amurg.

Home Next song