Ca fiu pierdut am ratacit

Ca fiu pierdut am rătăcit

Ca fiu pierdut am rătăcit
Prin lumea pieritoare;
Talanții vieții ce-am primit
I-am risipit.
Am drept în viață, îmi ziceam,
Să-ncerc orice-i sub soare,
Dar că răspunderi mi-atrăgeam
Nici nu credeam.

De Tatăl m-am îndepărtat,
Sfidând cereasca lege,
Și cugetul meu necurmat
S-a-ntunecat.
Gândeam că pot fi fericit
Păcatul de-aș alege,
Și, prin desfrâu nepotolit,
Lui m-am robit.

Puteri abia de mi-au rămas
Să-mi târâi viața moartă,
Și tot ce-i rău, la greu impas,
Am vrut să las.
Dar, alipit de-un pământean,
Cârpeam doar vechea-mi soartă,
Mai rău ca porcii mă găseam,
Rob lui Satan.

Atunci în fire mi-am venit:
N-am eu un Tată oare?
Acasă-i bine de trăit
Și-am fost iubit.
Prin mine însumi nu socot
Să scap de la pierzare,
Mi-e sufletul flămând de tot,
Nimic nu pot!

Așa cum sunt, mă-ntorc și-nfrunt
Trecutu-mi de ocară.
De-aș fi primit oricât de crunt,
Eu ăsta sunt!
Ca dintr-un vis rău m-am trezit,
Cu inima amară,
Scârbit de tot, m-am osândit
Și am pornit.

Cu câtă fală am plecat,
Pe-atât mă-ntorc cu jale,
Zdrobit, acum în piept mă bat
Și milă cat.
Departe încă mă aflam,
Tărăgănind pe cale,
Când m-a zărit cum mă sfiiam
Și nu intram.

A fost de-ajuns, și alergând,
În brațe mă cuprinse,
Pe rănile-mi balsam turnând,
Sărutu-I blând.
Eu, copleși de-un chin nespus,
Căci dragostea-I mă-nvinse,
Abia ținându-mă, I-am spus
Că vrednic nu-s.

Home


Next song