Inima-mi mereu suspina

Inima-mi mereu suspină

Inima-mi mereu suspină După veșnicul cămin, Unde-i liniște deplină, Grijuri nu-s și nici un chin.

Ah, mi-e dor, mi-e dor de-acasă, De orașu-ncântător, Unde îngerii veghează La intrarea porților.

Scump oraș, cetate sfântă, Templu Tău e Domnul meu; Sufletu-mi spre tin’ se-avântă Lăudând pe Dumnezeu.

Sus domnește-o bucurie Fără umbră, fără nor, Ce durează-n veșnicie, Ca și-al ei Dăruitor.

Home Next song