Inima-mi mereu suspina

Inima-mi mereu suspină

Inima-mi mereu suspină
După veșnicul cămin,
Unde-i liniște deplină,
Grijuri nu-s și nici un chin.

Ah, mi-e dor, mi-e dor de-acasă,
De orașu-ncântător,
Unde îngerii veghează
La intrarea porților.

Scump oraș, cetate sfântă,
Templu Tău e Domnul meu;
Sufletu-mi spre tin’ se-avântă
Lăudând pe Dumnezeu.

Sus domnește-o bucurie
Fără umbră, fără nor,
Ce durează-n veșnicie,
Ca și-al ei Dăruitor.

Home


Next song